joi, 8 iunie 2017

Mânuțele ei.

Scriu cu lacrimi în ochi. Cât a trăit Mamița mi se părea firesc să o văd țesând, cosând de mână sau la mașină, tricotând, croșetând.

Mama mea era tare pricepută. Mi-o amintesc iernile așezată la războu țesând căte și mai câte: cuverturi, scoarțe, fețe de masă din borangic mai grosuț, preșuri din cârpe (am văzut la vânzare în supermarketuri înAmerica)...

Când nu țesea cosea, tricota sau croșeta. I-am adus cărți cu modele de lasete, a învățat să le croșeteze și să le monteze, mi-au rămas mie, zac prin sertare. I-am adus cărți cu modele de chilim, a învățat să le coasă și a făcut chiar și două tablouri...

Aici vă prezint o scoarță și o carpetă. Din păcate le-au ros moliile.







Mamița a țesut carpeta și cuvertura. Pe cuvertură a cusut apoi modelul.
Și astea sunt roase de molii.





Așa cum am mai spus i-am dăruit o carte despre chilimuri și a învățat să coasă. Eu nu am învățat asta. Nici să croșetez și să asamblez lasete. Eram tare ocupată cu serviciul și crescutul copiilor. Ea scăpase de asemenea griji. Desigur, avea grijile unei gospădării rurale dar sigur avea mai mult timp decât mine.

Îmi plac tablourile ei inspirate de Nicolaie Grigorescu...

Fața de masă din pozele trei și patru e de pânză fină, topită, a cusut-o cu multă răbdare și minuțiozitate, deși avea, ca toate surorile ei, un temperament coleric, spre deosebire de Mama-mare (și ea foarte talentată și harnică, mai ales la tricotat și croșetat) care era pâinea lui Dumnezeu. 

Se pare că Anca seamănă întru-câtva cu Mama-mare.







Am selectat doar căteva din operele mamei mele. 

Niciun comentariu: