joi, 2 martie 2017

Poveste de primăvară despre iarna vieții.

Fiindcă ieri a fost o zi superbă, călduță și însorită, am ieșit la prăpădit bani. Am avut spor. Am cumpărat, între altele, 5 frezii (inițial am vrut 5 lalele albe, la același preț, dar m-a luat de nas parfumul de frezii) două prăjituri fără zahăr ( eu știu că e o păcăleală pentru diabetici, de fapt cresc glicemia și golesc buzunarul, pentru că au alte zaharuri dar costă mai mult decât cele cu zahăr) și de la farmacie ”trei lucruri”

După ce am achitat marfa i-am spus farmacistei o poveste pe care o puteți citi mai jos, nițel (mai mult) prelucrată.

Au fost odată un moș și o babă. Și măcar că le scăzuseră puterile încât deabia se mai tărau, nu încetau să se ciondănească mai tot timpul. Așa s-a întâmplat într-o zi, când moșului, care era un pic mai în putere, i s-a făcut poftă să iasă la cumpărături.

Baba a găsit imediat ceva de comandat: ”două lucruri„, o pastă de dinți și o periută. Nu le prea trebuiau lucrurile astea, că nu mai aveau dinți în gură, dar tot li se mărise pensia și nu știau ce să facă având asemenea bogăție. Baba l-a tot cicălit pe moș. ”Notează-ți că iar ai să uiți, ca data trecută.” Moșul nu și nu, ”lasă, că eu am memoria mai bună ca a ta, atâta lucru oi ține și eu minte”

No, și pleacă moșul la piață, de unde se întoarce cu o legătură de pătrunjel. Babei atât i-a trebuit. Cu un glas pițigăiat și tremurat a început să răcnească: ”Ți-am zis să iei două lucruri. Nici atât n-ai fost în stare să reții...două lucruri... De ce n-ai luat și leuștean?”

Bineînțeles că farmacistei i-am servit o poveste mult mai scurtă, ca nu cumva să adoarmă în timpul povestirii (eram doar noi două acolo) și am încheiat ” de aceea v-am spus că trebuie să cumpăr trei lucruri”. ”Da, și mărar”, a zis dumneaei.

Tare îmi place când aduc un zămbet pe fața cuiva...chiar dacă persoanei uneori nu-i arde deloc de râs...se trezește râzând sau măcar zâmbind și viața parcă devine brusc mai luminoasă.





Niciun comentariu: