marți, 30 septembrie 2014

Antrenor de genii




Din când în când soțul meu mă cheamă să urmaresc și eu câte o emisiune despre care el crede că m-ar interesa.

In seara asta profesorul Florian Colceag, (pe care îl cunosc personal) antrenor de genii, cum l-a prezentat Realitatea TV a estimat IQ-ul câtorva candidați la președinție la peste 140, iar al Elenei Udrea cam la egalitate cu Traian Băsescu, 160. Dar a precizat că nu e suficient să ai IQ mare, mai trebuie să fii în stare să lași ceva în urmă și l-a dat ca exemplu pe Becali, care nu are IQ așa de ridicat precum candidații, dar a făcut ceva care va rămâne, casele acelea pentru sinistrați.

Dintre cei care au fost nominalizați, după părerea sa (zic eu, subiectivă) Johannis s-ar califica pentru funcția la care candidează, având în vedere ce a realizat la Sibiu. Și asta a fost reamintit ceva mai tărziu de moderatoare (regret, dar nu îi știu numele) ca să audă și Elena Udrea, aflată în alt studio cu Rareș Bogdan.

Mai mult, prietenul nostru, Domnul Colceag, i-a făcut și o caracterizare deloc amabilă super inteligentei, care cam încremenise, necrezând ce-i auzeau  urechile. Și-a revenit repede și pe un ton de țață a  încercat să îl contrazică dar nu a avut spor, pentru că protestele ei nu au fost băgate în seamă, discuția îndreptându-se spre geniile românești, destul de numeroase după aprecireea dumnealui, cu IQ spre 200, dar care sunt îndepaărtate de pozițiile de decizie atât de către mediocritatea aflată la putere (Ponta a fost apreciat la 140, ca să știm cum stăm) cât și de caracterul lor prea altruist.

But first, adica anterior, spusese că cel mai bun candidat la președinție ar fi Călin Georgescu, dar acesta nu candidează. Regret dar efectiv nu știu cine e acest geniu...

L-am lăsat pe soțul meu să o asculte pe madam Udrea (dacă dorește) cea egocentrică și am plecat din fața televizorului.

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deşertăciunilor)

O postare pe fb  a prietenului meu David mi-a amintit de poemul acesta al lui Eminescu...Să vezi moartea ca pe o eliberare, ce tristețe...N-a prea avut parte sărmanul de el (Eminescu, nu Dionis) de Carpe Diem, Bucură-te de ziua de azi!

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deşertăciunilor)

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec — înstelatul rege maur —
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.


Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preâmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.


Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.


Las' să dorm... să nu ştiu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază,
Eu să văd numai dulceaţă unde alţii văd necaz,
Căci ş-aşa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;
De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne
Şi nimic nu-mi foloseşte de-oi cerca să rămân treaz.


N-au mai spus şi alţii lumii de-a ei rele să se lase?
Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui îi pasă?
Toate au trecut pe lume numai răul a rămas.
O, acele uriaşe, însă mute piramide
Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite
Câte-au mai văzut şi ele — ce-ar vorbi de-ar avea glas!


Când posomorâtul basmu — vechea secolilor strajă —
Îmi deschide cu chei de-aur şi cu-a vorbelor lui vrajă
Poarta naltă de la templul unde secolii se torc —
Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalţi suiţi în stele,
Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele,
Uriaşa roat-a vremei înapoi eu o întorc


Şi privesc... Codrii de secoli, oceàne de popoare
Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboară
Şi icoanele-s în luptă ¬ eu privesc şi tot privesc
La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară,
Unde lumea în căi nouă, după nou cântar măsoară —
Acolo îmi place roata câte-o clipă s-o opresc!


Andrea Del Castano: Sfântul Iulian și Mântuitorul.

Am văzut o fotografie a acestui tablou de Andrea Del Castano intitulat Sfântul Iulian si Mântuitorul cu decenii în urmă, într-o poză alb negru din cartea Renașterea Italianaă de Fred Berence...

Cred că scria acolo că e vorba de infamul împărat roman Iulian, urmașul lui Constantin Cel Mare,ultimul împărat roman prigonitor de creștini. O căutare pe Google Search m-a dus la un articol din Wikipedia, in italiană, de unde am aflat ca Iisus l-a iertat pe acest sfânt Giuliano după ce acesta și-a ucis din greșeală părinții ademenit fiind de un diavol travestit. 

E de înțeles de ce în ziua de azi nu se mai admit astfel de justificări, chiar dacă făptașul se căiește de fapta sa până în adâncul ființei sale. 

Mie îmi place foarte mult expresia de adâncă milă și înțelegere de pe chipul Mântuitorului chiar dacă multă vreme, crezând că e vorba de Apostat, nu am înțeles-o.

luni, 29 septembrie 2014

"Миллион алых роз" "Million of red roses" adică ”Milioane de trandafiri roșii”

O versiune interesantă a celebrului cântec al Alei Pugaciova, "Миллион алых роз" "Million of red roses" adică ”Milioane de trandafiri roșii”...
Coreencele folosesc instrumente tradiționale și cântă în coreeană.


http://youtu.be/jbArkrFZHwg

Жил-был художник один
Домик имел и холсты
Но он актрису любил
Ту, что любила цветы
Он тогда продал свой дом
Продал картины и кров
И на все деньги купил
Целое море цветов


Миллион, миллион, миллион алых роз
Из окна, из окна, из окна видишь ты
Кто влюблен, кто влюблен, кто влюблен и всерьез
Свою жизнь для тебя превратит в цветы


Миллион, миллион, миллион алых роз
Из окна, из окна, из окна видишь ты
Кто влюблен, кто влюблен, кто влюблен и всерьез

Свою жизнь для тебя превратит в цветы

Утром ты встанешь у окна
Может сошла ты с ума
Как продолжение сна
Площадь цветами полна
Похолодеет душа
Что за богач здесь чудит
А под окном чуть дыша
Бедный художник стоит


Миллион, миллион, миллион алых роз
Из окна, из окна, из окна видишь ты
Кто влюблен, кто влюблен, кто влюблен и всерьез
Свою жизнь для тебя превратит в цветы


Миллион, миллион, миллион алых роз
Из окна, из окна, из окна видишь ты
Кто влюблен, кто влюблен, кто влюблен и всерьез
Свою жизнь для тебя превратит в цветы


Встреча была коротка
В ночь ее поезд увез
Но в ее жизни была
Песня безумная роз
Прожил художник один
Много он бед перенес
Но в его жизни была
Целая площадь цветов


Миллион, миллион, миллион алых роз
Из окна, из окна, из окна видишь ты
Кто влюблен, кто влюблен, кто влюблен и всерьез
Свою жизнь для тебя превратит в цветы


Миллион, миллион, миллион алых роз
Из окна, из окна, из окна видишь ты
Кто влюблен, кто влюблен, кто влюблен и всерьез
Свою жизнь для тебя превратит в цветы


http://youtu.be/pW4J1l3YVd4

Alla Pugacheva - Million Alyh Roz

A million of scarlet roses

Once upon the time there was a painter
He had a little house and canvas
But he loved an actress
who loved flowers
He then sold his home
Sold his paintings and his shelter
And with all the money he bought
a whole sea of flowers


A million of scarlet roses
From the window you can see
The one, who is seriously in love,
transforms his life into flowers for you


A million of scarlet roses
From the window you can see
The one, who is seriously in love,
transforms his life into flowers for you


In the morning, you stand at the window
Maybe you've gone crazy
As in a continuation of a dream
The plaza is full of flowers
Your soul grows cold
What rich man is making fun by here?
But under the window, almost breathless,
the poor painter stands


A million of scarlet roses
From the window you can see
The one, who is seriously in love,
transforms his life into flowers for you


A million of scarlet roses
From the window you can see
The one, who is seriously in love,
transforms his life into flowers for you


The encounter was short
At night, the train carried her away
But in her life remained
the mad song of roses k
The painter kept living alone
Many troubles he beared
But in his life remained
the whole plaza of flowers


A million of scarlet roses
From the window you can see
The one, who is seriously in love,
transforms his life into flowers for you


A million of scarlet roses
From the window you can see
The one, who is seriously in love,
transforms his life into flowers for you


http://youtu.be/pW4J1l3YVd4
 
백만송이 장미
먼 옛날 어느 별에서
내가 세상에 나올 때
사랑을 주고 오라는
작은 음성 하나 들었지

사랑을 할 때만 피는 꽃
백만 송이 피어오라는
진실한 사랑을 할 때만
피어나는 사랑의 장미


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네


진실한 사랑은 뭔가
괴로운 눈물 흘렸네
냉정한 사람 많았던
너무나 슬픈 세상이었기에
수 많은 세월 흐른 뒤
자기의 생명까지 모두 다 준
빛처럼 홀연히 나타난
그런 사랑 나를 안았네


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네


이젠 모두가 떠날지라도
그러나 사랑은 계속될거야
저 별에서 나를 찾아온
그토록 기다리던 이인데
그대와 나 함께라면
더욱 더 많은 꽃을 피우고
하나가 되어 우리는
영원한 저 별로 돌아가리라


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네


미워하는 미워하는 미워하는 마음없이
아낌없이 아낌없이 사랑을 주기만 할 때
수백만송이 백만송이 백만송이 꽃은 피고
그립고 아름다운 내 별 나라로
갈 수 있다네 .............


http://www.yourepeat.com/watch/?v=wRm2g6J77G0



sâmbătă, 27 septembrie 2014

Les fantômes de Facebook, ces amis dont on ne reçoit plus les messages

http://actuwiki.fr/actu/42278/#.UyXk13fDWSp

Le site fait un tri de plus en plus drastique dans les posts affichés sur votre fil d’actualité. De fait, nombre de vos amis n’y apparaissent plus. Facebook est-il en train de perdre tout son intérêt? 


Vous êtes amis avec des centaines de personnes et êtes abonné à des dizaines de pages. Pourtant, votre fil d’actualité ne mentionne les posts que d’une poignée d’entre eux, toujours les mêmes. Pire encore, cette liste se réduit comme peau de chagrin au fil des semaines. Voilà à quoi ressemble désormais Facebook pour l’écrasante majorité de ses membres: une fête très privée où l’on ne discute plus qu’avec un cercle restreint de contacts.
Où sont passé les autres? Rassurez-vous, ils se portent bien et continuent pour la plupart d’alimenter leur profil. Ils ne vous ont pas plus bloqué et espèrent même sans doute que vous « likerez » et commenterez leurs messages. Le réseau social considère simplement, à tort ou à raison, que leurs publications ne vous intéressent pas. Zoom sur un phénomène de plus en plus prononcé sur la plateforme.

Sur Facebook, les règles du jeu ont changé

« Il n’existe pas de statistiques » pour mesurer la multiplication de ces amis fantômes mais « n’importe qui peut observer sur son profil que les posts de nombreux amis n’apparaissent plus ou peu », constate Isabelle Mathieu, consultante et formatrice en réseaux sociaux et marketing web.
« Facebook a communiqué récemment en expliquant qu’un utilisateur est en moyenne exposé à 1500 histoires qui viennent d’amis ou de pages quand il se connecte », poursuit-elle. Face à cette profusion, le réseau social a décidé de faire le ménage. En moyenne, 80% des messages d’amis ou de pages sont désormais écartés du fil d’actualité d’un membre. Les 20% qui restent ne sont pas tous lus pour autant, loin de là. Le deuxième niveau de tri, qui consiste à les classer par ordre d’ »importance », est donc primordial.
Comment Facebook distingue-t-il le bon grain de l’ivraie? Jusqu’à 2013, trois critères entraient en compte:
1) L’affinité. Plus j’ai interagi (le terme interaction regroupe les mentions j’aime ou likes, les commentaires et les partages) avec le créateur d’un post par le passé, plus ses contenus ont des chances de remonter sur mon fil.
2) Le type de contenu. Liens, photos, statuts texte, et vidéos sont traités différemment, dans des proportions qui varient au fil du temps.
3) La fraîcheur du post. Plus il est récent ou suscite des d’interactions au moment présent, plus il remonte.
Deux nouvelles règles se sont ajoutées en 2013. La première, baptisée story bumping, fait qu’un post peut remonter dans votre profil quand bien même il date un peu, à condition que vous ayez beaucoup interagi avec son créateur. La deuxième, last actor, donne beaucoup plus de poids à vos 50 dernières interactions.

Des conséquences pour les marques… et les utilisateurs

Cette nouvelle donne fait qu’un utilisateur avec lequel on n’échange pas ou peu a tendance à disparaître de son journal au fil du temps. Phénomène qui inquiète énormément les marques, furieuses d’atteindre de moins en moins de fans -d’autant plus qu’elles ont souvent payé pour les attirer.
Une étude du groupe Ogilvy publiée le 6 mars dernier montre ainsi que le reach, c’est-à-dire le nombre de personnes qu’une page Facebook arrive à toucher avec ses posts, a diminué de moitié ces six derniers mois. « Ce serait juste une question de temps avant que les pages aient perdu toute visibilité naturelle » (comprenez gratuite), s’inquiète le site spécialisé Blog du modérateur.
Les membres lambda en subissent aussi les conséquences, bien qu’ils n’aient pas vocation à payer pour être lus. La place accordée à leurs messages a diminué avec le temps, jusqu’à faire disparaître de nombreux amis des fils d’actualités -ce qui peut paraître étrange pour un réseau qui se veut au départ « social ».
« Facebook doit gérer plusieurs types de publics: ses utilisateurs, ses annonceurs mais aussi ses actionnaires », énumère Guilhem Fouetillou, co-fondateur de Linkfluence, une startup spécialisée dans l’écoute et l’analyse des médias sociaux. « L’un des mouvements initiés par le réseau social c’est d’en faire une page d’actualités, en privilégiant les articles au détriment de contenus jugés plus creux« .

Poste des photos de chatons ou disparais de mon journal

Trier les messages est sans doute une nécessité -qui ira jusqu’à lire des milliers de posts chaque jour?- mais le fait que Facebook ait la main mise sur ces choix pose question. « Il y a une certaine frustration chez les utilisateurs à ne pas comprendre pourquoi leurs relations disparaissent », analyse Isabelle Mathieu.
Il existe bien, selon elle, des solutions pour reprendre la main sur son flux: faire des listes d’amis par thématique (amis proches, collègues, famille…), interagir avec ceux qu’on veut faire remonter, indiquer « je ne veux pas voir ça » voire se désabonner quand un contenu ne nous plaît pas… Mais « tout le monde ou presque laisse les paramètres par défaut car c’est très complexe », constate-t-elle.
Pire encore, les récents changements de Facebook nous poussent implicitement à être racoleurs pour ne pas disparaître des fils de nos contacts. « Aujourd’hui, les usagers comme les entreprises sont en concurrence pour être lus. Chacun fait donc ce qu’il peut d’une manière limite infantile pour chercher la rétribution du like« , regrette Guilhem Fouetillou. « Cela pose des questions sur l’évolution du réseau ».
Source :  l expansion 
http://lexpansion.lexpress.fr/high-tech/les-fantomes-de-facebook-ces-amis-dont-on-ne-recoit-plus-les-messages_1499174.html#dQOp6IRkbvIMQbO2.99

Dacă cineva te rănește...

De mult nu mi s-a mai întâmplat una ca asta...să gasesc undeva un text care să-mi placă enorm, să îi caut autorul și în limba respectivă peste tot să găsesc autor desconosido...pentru că textul e în spaniolă și...cum se întâmplă cu textele anonime de multe ori unii adaugă câte ceva și se semnează dedesubt...

Deci, am găsit un text superb în spaniolă și, după cel puțin o oră de frecat Google Search mi-a venit în minte gândul ăl bun...dar dacă e tradus din engleză? Și chiar așa a fost, în engleză are chiar și autor. O să copiez traducerea în spaniolă, apoi textul inițial din engleză și o să încerc să îl traduc în română. 

Din traducerea în spaniolă lipsesște ultima parte a articolului în engleză, de obicei fiind înlocuită cu altceva sau e pur și simplu omisă... poate asta a propulsat varianta spaniolă în rândul extrem de bogat al anonimelor online. Nu dau link la varianta spaniolă, pentru că am compilat mai multe texte încercând să găsesc o traducere cât mai fidelă.

Algunas personas llegan a tu vida y rápidamente te das cuenta de que esto pasa porque debe ser así.
Para servir a un propósito, para enseñarte una lección, para descubrir quién eres en realidad.

Tú no sabes quiénes son estas personas, pero cuando fijas tus ojos en ellas, sabes y comprendes que afectarán tu vida de una manera profunda.

Algunas veces te pasan cosas que parecen horribles, dolorosas e injustas. Pero en realidad entiendes que si no hubieras superado estas cosas, nunca hubieras conocido todo tu potencial, tu fuerza…o el poder de tu corazón.

Las enfermedades, el amor, momentos perdidos…Momentos de grandeza o de tonterías, ocurren para mostrarte toda la grandeza de tu interior.

Si no, la vida sería como una carretera recién pavimentada: suave, lisa, cómoda y segura, y… tal vez, directa y sin rumbo. La gente que conoces afecta tu vida.

Las debilidades y las fortalezas que tú experimentas crean la persona que eres. Son los condimentos necesarios para hacerte crecer.

Si alguien te hiere, te traiciona o rompe tu corazón, dale gracias…Porque te ha enseñado la importancia de perdonar, de dar confianza y a tener más cuidado en quién descubres y apoyas tu corazón.

Si alguien te ama, ámalo tu también no porque él o ella te ame, sino porque te han enseñado a amar y a abrir tu corazón y tus ojos a las cosas pequeñas de la vida. Haz que cada día cuente y aprecia cada momento, además de aprender de todo lo que puedas, porque quizás más adelante no tengas la oportunidad de aprender lo que tienes que aprender de este momento. Entabla una conversación con gente con quien no hayas dialogado nunca, escúchalos y presta atención.

Permítete enamorarte, liberarte y poner tu vista en un lugar bien alto. Mantén tu cabeza en alto porque tienes todo el derecho de hacerlo. Repítete a ti mismo que eres un individuo magnífico y créelo; si no crees en ti mismo nadie más lo hará tampoco.

Crea tu propia vida, encuéntrala y luego vívela... no olvides que el Destino tiene un plan maravilloso para cada uno de nosotros, y debemos aprender a descubrirlo.

WORDS OF WISDOM
by Dr. Earl Reum

Sometimes people enter into your life and you know right away that they were meant to be there, mainy to serve some purpose:  to teach you an important lesson, or to help you figure out who you really are or who you want to become.

You never know who these people may be (possibly your roommate, neighbor, co-worker, long lost friend, closest significant other or even a complete stranger) but when you lock eyes with them, you know at that very moment that they will affect your life in some profound way.

And sometimes things happen to you that may seem horrible, painful and unfair at first, but in reflection you find that without the struggle to overcome those obstacles, you would have never realized your potential, strength, willpower, or heart strength.

Everything happens for a reason. Nothing happens by chance or by employing available good luck.  Illness, injury, love, lost moments of true greatness and sheer stupidity all happen to test your soul’s limits.

 Without these small tests, whatever they may be, life would be like a smoothly paved, straight, flat road to nowhere. It would be comfortable and safe but dull and utterly pointless.

The people you meet who affect your life, your success and mistrials, help to create who you are and who you become. Even negative events can become learning experiences when we handle them right.

Fact is, they are probably the most important/poignant ones. If someone hurts you, betrays you, or breaks your heart, forgive them, for they have helped you learn about trust and the importance of being cautious when you open your heart.

If someone loves you, love them back—and make it unconditional, not only because they love you, but because, in a way, they are teaching you to love and how to open your heart and eyes to the real world.

Make every day count.  Appreciate every moment and take from every event all those truths you can possibly  manage, for you may never be able to experience it again. Talk with people you have never talked with before and this time, actually listen.

Let yourself fall in love, break free and set your sights high. Hold your head aloft because you have earned that right. Instruct yourself to be a great individual and believe in that self, for if you don’t believe in yourself, it will be impossible for others to believe in you.

You can make of yourself anything you wish/choose.  Create your destiny and then go out and live it with absolutely no regrets.

And most important - if you LOVE someone tell that person for you do not know what tomorrow may bring. And learn a lesson in life each day that you live.

THAT'S THE STORY OF LIFE!

Să purced așadar la tradus:
Câteodataă oamenii intră în viața ta și tu știi imediat că erau meniți să fie acolo, în special pentru a servi unui scop: să te învețe o lecție importantă sau să te ajute să îți dai seama cine ești cu adevărat sau cine vrei să devii.

Niciodată nu știi cine ar putea fi oamenii aceștia (e posibil să fie colegul de cameră, un vecin, un coleg de serviciu, un prieten pe care l-ai pierdut de mult, altcineva apropiat și important sau chiar unul complet străin) dar când vă priviți în ochi știi în chiar acel moment că viața ta va fi afectată in mod profund.

Și câteodată lucrurile care ți se întâmplă pot să îți pară oribile, dureroase sau nedrepte la început, dar dacă reflectezi îți dai seama ca fără lupta pe care ai dus-o ca să depășești aceste obstacole nu ți-ai fi realizat potențialul, tăria, puterea voinței sau tăria inimii.

 Totul se întâmplă dint-un motiv anume. Nimic nu se petrece la întâmplare sau la noroc. Boala, accidentele, dragostea, momentele pierdute de adevărată măreție si curată prostie, toate se înâmplă ca să ți se testeze limitele sufletului.

Fără testele astea mici, indiferent de ce fel, viața ar fi ca un drum neted, pavat, direct, plat, spre nicăieri. Ar fi confortabil si sigur dar plicticos și fără haz.

Oamenii pe care îi intâlnești și care îți afecteaza viața, succesele și eșecurile, te ajută sa creezi omul care ești și care vei deveni. Chiar și evenimentele negative pot deveni experiențe din care ai de învățat dacă le mânuiești cum trebuie.

De fapt ele sunt cele mai importante/ întristătoare. Dacă cineva te rănește, te trădează sau îți frânge inima, iartă-l, pentru ca ți-a dat o lecție despre încredere și importanța de a fi atent (grijuliu) când îți deschizi inima și ochii către lumea reală.

Fă ca fiecare zi să conteze. Apreciază fiecare moment și ia din fiecare eveniment (întâmplare) toate acele adevăruri pe care le poți folosi, pentru că s-ar putea să nu mai poți avea niciodată acea experiență. Stai de vorbă cu oameni cu care n-ai schimbat niciodată nici un cuvânt inainte și de data asta, ai grijă să și asculți.
 
Permite-ți să te îndrăgostești, eliberează-te și stabileste-ți țeluri înalte. Tineți capul sus pentru că ai dobândit acest drept. Învață-te să fii un tip grozav și crede in tine, pentru că dacă tu nu crezi în tine însuți va fi imposibil altora să creadă în tine.

Poți să faci din tine orice îți dorești sau alegi. Creează-ți destinul și pe urmă du-te și trăiește-l fără absolut nici un regret.

Și ce e mai important - dacă IUBEȘTI spune-i asta persoanei  iubite pentru că nu știi ce aduce ziua de mâine. Și învață o lecție în fiecare zi din viața ta,

ASTA ESTE POVESTEA VIEȚII

miercuri, 24 septembrie 2014

Cazul Johannis

Scorpionul nu se lasă și folosește orice pârghii să-și impună aleasa inimii în fruntea statului (Piei, drace!)...Mușcă fără încetare...Aștept totuși cu mare interes să o muște și pe ”mireasa națională” pentru că, nu-i așa, împotriva naturii nu te poți pune...

Știți povestea cu broscuța și scorpionul care voiau să treacă împreună râul. Broscuța nu prea voia să facă echipă cu el, pentru că știa ea ce știa. L-a și rugat frumos să nu o muște în timpul traversării dar, ți-ai găsit, scorpionul tot scorpion. ”De ce m-ai mușcat, doar ai promis că nu o s-o faci?” a întrebat ea obidită, înainte de a se scufunda amândoi...”N-am ce să fac, așa e natura mea” a răspuns scorpionul...


sâmbătă, 20 septembrie 2014

Consolidarea Justiției.

Am vazut de curând la TV5 Monde un film halucinant, cu o atmosferă amintind de Procesul lui Kafka, diferența fiind că procesul ăsta e inspirat dintr-un caz real...Sigur, filmele de acest gen fac, nu o dată, rabat de la adevăr, dar e de înțeles, arta filmului are anumite cerințe de dramatism, și atunci când acesta e mai subțirel se îngroașă un pic.

Nu e însă cazul acestui film. Alain Marecaux a refuzat să lase să se cosmetizeze povestea sa, a cerut să se respecte întocmai ceea ce a trăit și mărturisește, într-un reportaj care poate fi văzut aici (pentru cunoscătorii de limba franceză) că Philippe Torrenton, actorul care a jucat rolul său în film, ajungând la un moment dat să piardă 27 de kg (personajuln real a pierdut 47 de kg), efectiv s-a identificat cu el. Regizorul Vincent Garenq a respectat dorința lui AM.

Ultimul film inspirat dintr-un caz real pe care l-am vazut este Dallas Buyers Club având în rolul principal pe Matthew McConaughey. Mi-am tot propus să vorbesc despre el, dar am tot amânat și acum, uite, e altul la rând.

Să revin la film...In franceză se numește Présumé coupable (s-ar putea traduce Prezumția de Vonovăție) iar în engleză Guilty, adică Vinovat...N-aș putea să spun care titlu e mai adecvat...

Este povestea lui Alain Marecaux care se trezește arestat sub acuzația de pedofilie în urma denunțului făcut de un copil, aflat in îngrijirea unei doamne, Badaoui, asistentă maternală împreună cu soțul ei, precum și de acestă doamna Badaoui. Cum mi se întâmplă adesea, nu am văzut filmul de la început.

Când am început eu să mă uit omul se afla în închisoare și era din când în când chemat la interogatoriu de un judecător, Burgaud, care deja avea convingerea că e vinovat și refuza să ia în considerație orice dovadă care i-ar fi zdruncinat acestă convingere.

Dar nu numai atât...soția lui a fost și ea arestată iar copiii plasați în familii adoptive. Din vizitele repetate ale avocatului și sorei sale Alain află numai vești proaste, mai mult, vine la un moment dat și șeful lui care, văzând că detenția se prelungește si lui Alain, pănâ atunci portărel, i se refuză orice cerere de a fi pus sub control judiciar, îi cere să își dea demisia și să plece din oraș când va fi eliberat, deasemenea îi cere să își vândă firma pe un preț ridicol de mic..

Nu mai înșir toate suferințele nenorocitului, căruia îi moare mama de inimă rea, e părăsit de soția pusă sub control judiciar, i se refuză custodia copiilor care e dată mamei, unul din copii este complet debusolat de ce se întâmplă cu familia sa, destul că încearcă de câteva ori să se sinucidă dar e salvat de fiecare dată, ajunge și într-un spital psihiatric de unde e scos și dus în balamucul (spitalul) penitenciarului...

Exasperat de faptul că, deși nevinovat, nimeni nu vrea să ia în considerație probele care îl disculpă, se hotărăște să intre în greva foamei...mi s-a părut una dintre cele mai dure părți ale filmului, nu știu cum s-a reușit să se redea atât de veridic toată nenorocirea pe care o implică o asemnea hotărâre, cu paralizia picioarelor și multe alte consecințe înspăimântătoare...

Înainte de a intra în greva foamei Alain a trimis memorii la mai multe instituții superioare ale statului și în final uneia i s-a făcut milă și a dispus eliberarea sa sub control judiciar. A urmat o perioadă de recuperare, pe care Alain a trecut-o cu bine. Toate acestea se bazează pe memoriile sale. Între timp judecătorul Burgaud nu l-a mai terorizat, pentru că a fost avansat, dar asta nu înseamnă că eroul a fost considerat vreun minuțel nevinovat.

Scena procesului, când aflăm că mai erau 12 persoane acuzate de madam Badaoui că ar fi abuzat de copiii ei, pe care ea însăși îi trimetea să se prostituieze, este încă mai absurdă decât cea a lui Kafka, și asta e cu atat mai îngrozitor cu cât totul s-a petrecut în realiate în anul 2004 (toată istoria a început în 2001). Destul că o parte dintre acuzați, dintre care unii nici măcar nu o cunoșteau pe madam Badaoui, printre ei și Alain Marecaux, au primit totuși condamnaări, deși chiar la proces s-a văzut că madama minte, iar copilul care îl acuza pe AM a mărturisit că nu l-a vazut niciodată dar că judecătorul Burgaud i-a sugerat să îl acuze  pe acesta, pentru că era convins de vinovăția lui.

Din fericire li s-a admis recursul și la acest al doilea proces se produce lovitura de teatru, madam Badaoui recunoaște  că a mințit și își cere iertare de la fiecare acuzat, spre deosebire de judecătorul Burgaud, care nu are nici măcar o remușcare, cât de mică..

Judecătorul Burgaud primește o mustrare, toți ceilalți judecători, procurori, polițiștii care au făcut percheziții prelevând așa zisele probe, nu pățesc absolut nimic...din fericire Alain, care rămăsese și fără casă sau bani este numit din nou portărel și îsi reface viața (o adevărată stâncă omul ăsta, cred că și credința lui curată în Dumnezeu l-a ajutat până la un punct) și filmul se termină cu un oftat amar de ușurare...

Toată povestea a durat cinci ani...ani în care oameni nevinovați au avut de suferit...Afacerea Outreau, cum e cunoscută, a fost declarată o catastrofă judiciară...Jacques Chirac a cerut o anchetă parlamentară...nu știu ce s-a întâmplat cu comisia respectivă, dar fiind o comisie...

Filmul este foarte dur atât prin cele ce se întâmplă cât și prin limbajul folosit de madam Badaoui... l-am urmărit cu inima strânsă, bănuind că e inspirat dintr-un caz real... M-a dus cu gândul la cazul Elodia... nu e treaba mea să decid dacă Cioacă e sau nu un criminal dar de la începutul începutului Dan Diaconescu și Luis Lazarus l-au declarat vinovat și așa a rămas până în ziua de azi...

Și cine știe câte afaceri Outreau (numele orășelului de unde provin toți cei acuzați în acest caz) or mai fi existând, încă nedate în vileag, în lumea asta largă...

Distribuția:

Filmul a fost făcut în 2011 

O parte din fotografii provin de aici

Smuls din sânul familiei

Madam Badaoui
Împreună cu avocatul
Singur și disperat, cerând ajutorul lui Dumnezeu.
Citind scrisorile soției
Judecătorul Burgaud, depunând mărturie la proces și susținând că și-a făcut doar datoria, fără a ține cont de latura emoțională, nimic mai mult
Greva foamei Actorul a slăbit 27 de kg, AM a slăbit 47 de kg

Eliberat condițional după greva foamei

Sora lui A M

La un moment dat AM nu a mai avut bani să plătească avocatul, dar acesta nu l-a abandonat.
La vorbitor cu sora sa și cu șeful său.


Persoana reală...
Cartea după care s-a facut filmul, cu exactitate, fără derapajele obișnuite în asemenea cazuri.

luni, 15 septembrie 2014

Susan Jacks - I Thought Of You Again & [팜송] Evergreen

Intenționez să traduc versurile în română, dar mai târziu.

Susan Jacks - I Thought Of You Again

http://youtu.be/vq-G9NJsE6k

I caught your name in a conversation waiting for a train
I didn't smile, cause for a while it made me think of you again
The cars rolled by and just as I climbed on board I heard the old conductor cry
MOVE ON DOWN TO THE END and I thought of you again one more time

The train rolled on and with my nose against the glass I hummed a song
It made me smile and for a while I just forgot that you were gone
But when I came to that line 'bout the one left behind I almost cried
And as we rolled around the bend I thought of you again one more time

And then I tried to go to sleep
cuz I thought that would keep
All the sweet things you said
From running through my head
And pounding in my brain
But I thought of you again

You said Hello thought I better wake you up to let you know
You fell asleep and we've already been through Boise Idaho
I said I really didn't mind I'll get back another time before I die
And as he turned the other way I thought of you again one more time

And then I tried to go to sleep
cuz I thought that would keep
All the sweet things you said
From running through my head
And pounding in my brain
But I thought of you again


Următorul cântec a fost postat de cel mai bun prieten coreean al meu, care însă, helas, nu mai e pe face book și nu mai știu nimic despre el 


[팜송] Evergreen
by Susan Jacks

Sometimes love would bloom in the spring time
Then my flowers in summer it will grow
Then fade away in the winter
When the cold wind begins to blow


But when it's evergreen, evergreen
It will last through the summer and winter, too
When love is evergreen, evergreen
Like my love for you

So hold my hand and tell me
You'll be mine through laughter and through tears
We'll let the whole world see our love will be
Evergreen through all the years

But when its evergreen evergreen
It will last through the summer and winter too
When love is evergreen evergreen
Like my love for you


봄이면 가끔씩 사랑이 움트고
여름이면 내 사랑의 꽃이 피어납니다
겨울이 다가와 꽃잎이 시들면
차가운 바람이 불기 시작하지요

하지만 사랑이 언제나 푸르고 푸르다면
여름이 지나 겨울이 와도
싱그럽게 피어있겠죠 그대를 향한 나의 사랑처럼
사랑이 언제나 푸르고 푸르다면

내 손을 잡고 말해 주어요 웃음 속에서나 눈물 속에서도
나의 사랑으로 남겠다고 시간이 흘러도
푸르름을 간직한 우리 사랑을 이 모든 세상이 볼 수 있게 말이예요

하지만 사랑이 언제나 푸르고 푸르다면
여름이 지나 겨울이 와도
싱그럽게 피어있겠죠 그대를 향한 나의 사랑처럼
사랑이 언제나 푸르고 푸르다면

http://youtu.be/v96d3z7vDqE


Paintings by Richard S Johnson










THE POPPY FAMILY - "That's Where I Went Wrong"

Intenționez să traduc versurile în română, dar mai târziu.


THE POPPY FAMILY - "That's Where I Went Wrong"

http://youtu.be/IH3X4Tbb06Y

What's your name? I'm so far from my home
And I'm tired, I don't want to be alone
And I need someone to talk to me
Cause the one that used to talk to me
Well he don't want me


See this ring? Tell me what's it mean to you
Yeah, it's pretty, but to me it just rang true
I'm so sorry for being such a bore
Cause this ring and everything means nothing anymore

This bus is awful cold, we've gone so many miles
God please help me go to sleep and forget him for a while
I know it's not his fault, I've known it all along
I was the one who trusted him
That's where I went wrong

This old road, I don't know where it leads
And I don't care, cause it's not hard for me to see
That when it ends therell be nothing there for me
Cause the only thing I care about, I've gotta live without

This bus is awful cold, we've gone so many miles
God please help me go to sleep and forget him for a while
I know it's not his fault, I've known it all along
I was the one who trusted him
That's where I went wrong


Paintings by Richard S Johnson.