AVERTISMENT

Nu mai sunt interesata de schimburi de linkuri sau parteneriate./// Pt utilizatorii de Firefox: daca nu puteti pune comentarii mergeti la Tools/Option/Privacy si bifati accept third party cookies.

marți, 3 ianuarie 2012

Meteor Garden, Hana Yori Dango, Boys Over (Before) Flowers

Euforia TV a sesizat f bine trendul aducator de audienta si de ceva vreme si-a programat seriale sud-coreene "de life-style", adica moderne, spre deosebire de TVR si National TV care s-au specializat pe sageuk, adica drame istorice. 

Deja la ora actuala sunt programate pe Euforia 3 seriale pe care le transmit luni-vineri: "Te iubesc la infinit= Loving you a Thousand Times", "Tentatia Ingerului= Temptantion of an Angel" si luni-joi "City Hunter". Cu ceva timp in urma, mai spre vara, au difuzat si "Baieti de Bani Gata= Boys Before Flowers" dar din diverse motive nu l-am urmarit. 

Am vazut insa pe net ca serialul asta nu numai ca a placut f mult pustimii adoratoare de baieti coreeni frumosi, dar l-a si propulsat pe Lee Min Ho in randul starurilor si, pt ca deja vazusem pe net City Hunter eram curioasa ce fel de rol a avut in BBF.

Numai ca nu stiu cum s-a intamplat ca inainte de a cauta un site unde sa urmaresc BBF am aflat dintr-un comentariu ca ar exista si o varianta japoneza, mai veche, Hana Yori Dango (2005), care i-a placut mai mult comentatorului.  Drama Wiki nu numai ca spune ca serialul are la baza o manga (carte de benzi desenate) numita chiar asa, "Hana Yori Dango" (Boys Before Flowers) de Kamio Yoko, dar da si numele serialeleor (drame) inspirate de aceeasi manga: Meteor Garden (taiwaneza, 2001), Boys Before Flowers (coreeana, 2009), Liu Xing Yu (taiwaneza).

Si atunci m-am decis sa urmaresc, oarecum in paralel, primele trei drame, cea japoneza, coreeana si taiwaneza. Am inceput cu HYD, si m-a cucerit de la inceput. Eroina, Makino Tsukushi (interpretata de Inoue Mao) e o eleva de liceu dintr-o familie cu venituri f modeste, are si un frate mai mic. Este tare draguta dar si neinfricata, cam incapatanata si f inimoasa prietena. Ce i se intampla insa in liceul cu f multe fitse poate fi comparat oarecum cu ce aflam de pe la stirile din telejurnale, dar fiind vorba de o alta cultura si de o opera de arta la urma-urmei, unele intamplari sunt in varianta japoneza cam feroce, dupa opinia mea (de ex, din dulapul fetei, aflata in razboi cu F4, grupul de baieti care se poarta ca niste atotputernici stapani in liceul respectiv, sar la un moment dat niste serpi vii).

Ideea baietilor mai ceva decat florile sta intr-un joc de cuvinte intre hrana, flori si baieti, cumva F4 ar fi niste baieti ca florile, manca-i-as. Cum titlul dat de Euforia este destul de adecvat trebuia sa se ilustreze cumva faptul ca respectivii faceau parte din familii extrem de bogate si mai ales, puternice, as remarca scena in care mostenitorul puternicului imperiu financiar Domyoji, Tsukasa (jucat f bine de Matsumoto Jun, care reuseste sa redea atat aspectele comice datorate insuficientei stapaniri a vocabularului limbii japoneze,-- excelenta traducerea in engleza, cu note explicative ale greselilor facute, a trebuit sa ma intorc de cateva ori si sa dau stop pe note ca sa inteleg tot hazul, asta nu s-ar fi putut la TV-- cat si ferocitatea personajului prin racnete ca de samurai, dar si niste priviri languroase de tot dragul) incearca sa o imbrace pe Makino conform canoanelor clasei lui sociale, mamaaaa, cu ce set de bijuterii a pavoazat-oooo! Deasemenea impresionanta este resedinta familiei Domyoji, ai jura ca e un castel, parca ar avea ceva trasaturi englezesti, oricum e ceva impunator si scumpa de Mao e adorabila in acea scena, ca in mai tot serialul.

Cand am inceput sa vad varianta coreeana, in care se pastreaza ideea ca eroina, de data asta Geum Jan Di interpretata de Koo Hye Sun e eleva de liceu si are un frate mai mic (pe dragalasul Park Ji Bin l-am vazut deja in doua seriale istorice, Yi San si Queen Seon Deok) marturisesc ca am fost tare dezamagita. Dupa opinia mea Lee Min Ho face toti banii ca actor (asta daca o lasam deoparte pe scorpia lui de mama din film, interpretata excelent de Im Ye Jin), iar ca actiune, Doamne, greu mi-a fost dat sa vad ceva mai dezlanat, mai plictisitor, mai ilogic, mai fara haz. KHS simte, mai ales in primele episoade, mereu nevoia sa se strambe grotesc, parca ar tine neaparat sa-si prinda nasul cu buzele. 

Si n-ar avea deloc nevoie de strambaturi, pt ca la un moment dat scenaristul (sau scenarista, nu stiu) o pune sa marturiseasca faptul ca nu e draguta. N-am sa inteleg prea bine de ce in majoritatea dramelor moderne in care subiectul e "un baiat bogat se indragosteste de o fata saraca" cei ce fac castingul aleg pt rolul fetei una uratica bine, doar au destule actrite frumoase si talentate. S-ar putea sa se induca ideea ca baietii bogati nu merita fete frumoase.

Inainte de a auzi urlete de indignare "dar serialul a avut atata succes, baietii sunt asa de frumosi", etc vreau sa spun ca afirmatiile mele au in vedere valoarea artistica a serialului, si nu lesinatura ambalata frumos. Si ca sa continui pe linia critica o sa mai spun ca opulenta atat de evidenta in serialul coreean pare, in comparatie cu modestia taiwaneza (o sa vorbesc mai incolo un pic mai pe larg despe asta) si cu sobrietatea si eleganta japoneza un fel de etalare de neam prost a bogatiei, ceva ce numai parvenitii simt nevoia sa faca, pt a "rupe gura targului". Asta ca sa nu mai vorbesc de acele episoade pur turistice, in vreo doua s-a facut o reclama de toata frumusetea la Noua Caledonie, incat imi venea sa vand tot de prin casa si de pe langa casa ai sa plec in graba mare in acel colt de paradis (asta pt ca tot se foloseste obsedant melodia cu "is a paradiiiise" si cand se potriveste ca lumea, si cand merge ca nuca in perete) iar in altele am putut admira cu mult drag ce oras minunat e Macao.

M-am decis sa fac praf serialul asta asa de adulat si pt ca ma enerveaza si machiajul folosit pt Jan Di in episodul 14, la care am ajuns. I s-a pus atata pudra pe fata de parca e tencuita si data apoi cu var. Toti stim ca locuitorii Coreei au tenul ceva mai inchis decat multi europeni, inteleg de ce pana si baietii sunt rujati destul de strident in filme si seriale, chiar daca nu joaca rol de gay,  dar nu inteleg de ce trebuie sa-i puna uratei asteia o tona de machiaj. Faptul ca actiunea se desfasoara intr-o zona ce copiaza Venetia (le-or fi placut liceenelor plimbarea cu gondola, "Partiro" cantat ca vai de lume de gondolier, mastile parca sunt luate direct din pozele f reusite facute in timpul Carnavalului, mie totul mi s-a parut cam deplasat si dezlanat) nu justifica stratul de var de pe fata protagonistei. 

Cu atat mai meritorie mi se pare alegerea facuta de Kim Nam Gil pt rolul lui Bi Dam cand a cerut sa se foloseasca un machiaj mai inchis, care sa-i puna in evidenta dantura splendida (el glumeste ca e meritul dentistului, asa o fi) si sa-l faca sa para mai frumusel si mai matur decat aspectul lui in general cam rotunjor si copilaresc, asocierea nu e deloc fortata pt ca KNG a marturisit ca in crearea personajului Bi Dam s-a inpirat din manhwa, benzile desenate coreene.

Bun, acum ca mi-am ventilat neplacerea si plictiseala produse de coreeni, sa vorbesc putin si de taiwanezi. Fiind prima adaptare a mangai, a fost facuta si mai din saracie (low-budget) nu prea putem vorbi de opulenta, de splendoare strivitoare a etalarii bogatiei. Fata, interpetata de Barbie Xu Xi Yuan este deja studenta, nu are nici un frate in schimb are un prieten din copilarie (al carui tata s-a imbogatit peste noapte, cei patru F4 ii zic nu odata "mai baiat de miliardar facut peste noapte") si o colega de serviciu jucata de scumpa mea Rainie.

Serailul a fost deasemenea un mare succes, desi venea dupa ce se facuse un film japonez dupa manga, in 1995, si a avut, ca si cel japonez, doua sezoane. Persecutiile la care e supusa Shancai par mai degraba shotii de elevi de scoala primara, totusi nu lipsesc nici scene tensionate, nici dramele produse de sicanele scorpiei de mama a lui Dao Ming Si. Iar dintre toate echipele de F4 Jerry Yan Cheng Xu interpreteaza cu cea mai mare naturalete rolul baiatului cam razgaiat de faptul ca are bani din belsug la dispozitie dar e nitel cam tont in ce priveste stapanirea limbii chineze (dialectul mandarin) si, mai ales, in ce priveste relatiile cu fetele. Deasemenea ceilalti actori care ii interpreteaza pe prietenii lui imi plac cel mai mult din toate echipele (ei au si infiintat ulterior un grup vocal numit initial chiar F4, spre deosebire de coreeni care au pornit de la cantareti pe care au incercat sa-i faca actori, singurul actor dintre ei fiind, n-o sa obosesc sa o spun, Lee Min Ho), ei joaca cel mai natural, se tachineaza unii pe altii, sunt alaturi la greu, se comporta firesc, nu sunt un fel de idoli sau de statui in viata precum coreenii si nici ceva mai stersi precum cei japonezi.

Am sa remarc naturaletea cu care taiwanezii i-au explicat lui Shancai ca toti baietii de mari afaceristi se casatoresc din interes, pt ca pur si simplu nu se poate altfel,  ei au fost educati sa duca mai departe mostenirea primita si nu au nici un cuvant de spus in alegerea consoartei, parintii fiind cei care decid. Acelasi lucru e valabil in toate celelalte variante (chestie de cultura, se pare, in tarile asiatice parintii avand un rol mai pregnant in determinarea viitorului copiilor lor, spre deosebire de cei din tarile occidentale, mai dispusi sa lase oarece libertate progeniturilor), diferenta este ca taiwanezii au totusi o educatie mai open-minded decat cea japoneza si mai ales cea coreeana, in care confucianismul inca isi exercita din plin influienta.

Totusi, din ce am observat eu la taiwaneza cu care m-am imprietenit in Salt Lake City (din pacate am pierdut legatura, si imi pare tare rau, pt ca mi-e tare draga, si s-a dovedit intr-adevar o buna prietena pt familia noastra) educatia este destul de stricta, (mai ales in comparatie cu cea americana, de ex ea spunea ca sora ei ca sa-si invete copiii la olita ii mai altoia) se pune mare accent pe politete si corectitudine.

Bineinteles ca in linii mari se respecta cam aceeasi linie de actiune in toate variantele, insa momentele in care se intampla diferite scene sunt altfel repartizate si altfel prezentate. Astfel indepartarea celui care a reprezentat prima iubire a eroinei din grupul F4 se incearca in serialul taiwanez printr-un joc de baschet (pare-se jocul national) in care Vic Zhou Yu Min ca Hua Ze Lei (mie mereu mi se pare ca i se spune hoatsa lei) e adorabil cand incearca sa-l faca gelos pe Si, nu mai vorbesc cat de scumpa e Barbie, arborand un zambet fortat, iar in serialul coreean din nou se apeleza la opulenta si neam prost prin trei curse, una de cai (vor sa imite aici, fara succes, morga britanica), una de masini de curse (sa nu uitam ca fiul unua dintre imbogatitii de la noi, "regele asfaltului" Cashuneanu, si-a luat un Ferrari ultimul racnet uitand ca asfaltul produs de papa si pus pe ce se cheama drumuri la noi e de calitate atat de proasta, incat soselele respective arata de multe ori ca dupa bombardament) si abia a treia, mai umana, de inot.

Interesanta mi s-a parut insa competitia de care a depins viitorul lui Tsusaka, un concurs intitulat "Adolescenta Japoniei" in care Mao e asa de scumpa ca nu mai pot dupa ea. Probele se dovedesc catastrofice una dupa alta dar ea reuseste cumva sa treaca de primele doua, ca prin miracol. Cel putin faza in care niste rautati de colege ii sfasie costumul cu care trebuia sa se prezinte pe scena ma tot obsedeaza, pt ca stiu sigur ca am vazut-o intr-un film sau serial (mai degraba film) american, acolo eroina face rost de niste ace de gamalie si incropeste o noua rochita, mai scurta dar f shic, biata Makino insa arata ca o sperietoare de ciori, ar fi putut juca linistita rolul respectiv din Vrajitorul din Oz. N-as putea sa spun cine pe cine a copiat. 

La BBF am ajuns la episodul 14, la MG la 19 din partea I, iar la HYD la primul din partea II-a, dar lungimea episoadelor e diferita, cele mai lungi sunt cele japoneze.

Am gasit pe net si manga tradusa in engleza, cu titluri sugestive: Hana Yori Dango, Boys over Flowers; Dumplings over Flowers; Meteor Garden; Con nhà giàu

4 comentarii:

Andrei Camelia spunea...

Sincer imi place tot ce ai scris ,nu pot sa va contrazic deoarece eu nu am vazut variantele japoneze si taiwaneze, mie mi-a placut acest frumos serial (Boys Over Flower) poate fiind faptul ca imi place mult formatia SS501 si ca echipa de F4. Cei strica pe coreenii este faptul ca isi etaleaza toata avutia (opulenta), mie imi place Coreea ca popor si ca prieteni, sunt afectuosi sau asa ii vad eu (asta e opinia mea), e drept imi plac foarte mult actorii mai ales KNG, dupa parerea mea el este un foarte bun actor , fotomodel si cantaret. Imi place simplitatea lui si modestia lui foarte mult. Eu nu am un ochi atat de bine format ca al d-voastra, dar mi-a placut tot ce ati spus, nu am spus asta ca s-a va fac pe plac , dar in mare masura aveti dreptate.Cu mult respect va multumesc, ca am putut lasa si eu un comentariu.

Viorica spunea...

Bine ai venit in randul comentatorilor, Camelia. Poate o sa mai gasesti si alte articole care sa te intereseze, mi-ar placea sa-ti stiu parerea, chiar si daca nu va aceeasi cu a mea. Poate si mie imi placea varianta coreeana daca o vedeam inaintea celorlalte.

lgeta spunea...

Primul serial vazut a fost cel coreean apoi am aflat de celelalte variante si curiozitatea m-a impins sa le vad pt a putea face comparatie. La cel japonez sunt la episodul 9 , deci o sa vorbesc doar din prisma acetora . Din punctul meu de vedere e prea multa violenta . Chiar era nevoie sa se bata cei 4F in statie unde erau afisele ? TSUKASA isi exercita pumnu prea des. Cred ca prefer varianta coreeana pentru felul lor de a fi , pentru sentimentul pe care ti-l transmit ca undeva mai exista bunatate . In varianta japoneza nu am simtit asta pana la episodul la care sunt , iar depre cel taiwanez nu ma pronunt ca nu am reusit sa dau de el inca
E doar parerea mea , oamenii sunt subiectivi si sentimentele ne conduc.

Viorica spunea...

Igeta, serialele au fost facute dupa o manga japoneza, se pare ca Hana...serialul japonez a respectat mai mult originalul...
In rest, sigur ca fiecare poate sa aiba opinia sa...