duminică, 17 martie 2024

Cină cu pulpe de pui, cartofi și vinete

 Dacă vă interesează cumva ce am mai gătit (știu că nu, dar nu contează) iată:

1. Vinete în tempura. Am cumpărat de la Sushi Terra din Cora o pungă de mix pentru tempura. Am adăugat apă rece, am amestecat și am trecut prin el felii de vânătă sărată și scursă de zeamă.
2. Sos de roșii. Extrem de simplu de preparat, am înăbușit o ceapă mai mare și mult usturoi (vinetele merg bine cu usturoi), am adăugat conținutul unei cutii de roșii bucăți, am spălat bine cutia cu apă pe care am pus-o tot în tigaie și cât am prăjit vinetele am scăzut sosul pe foc mic.
3. Pulpe de pui la cuptor cu cartofi. Am găsit la Profi unele frumoase și ieftine, am îndepărtat restul de șiră pe care l-am pus la frigider pentru o viitoare supă, am presărat cu Herbs de Provence și am lăsat la frigider cam o zi. Cartofii i-am spălat foarte bine cu o perie și i-am tăiat bucăți fără să mai îndepărtez coaja. În tava tapetată cu hârtie de copt (se spală mult mai ușor) am adăugat vin și apă am uitat să pun usturoi dar se pare că era în mixul de ierburi franțuzești) și am acoperit cu folie de aluminiu și am băgat la cuptor. După o oră au fost gata.
4. Așa arăta farfuria.
5. Din restul de aluat am făcut niște gogoșele foarte gustoase.
Să nu ne urați ”Poftă bună” sau să vă invitați la masă pentru că din ele au mai rămas amintirea și pozele.







joi, 14 martie 2024

Ce verde era valea mea - ”The Young Ones”

 M-a transportat Adelina, prietena mea de pe Facebook, înapoi în tinerețe când în ultimii ani ai lui Gheorghiu Dej s-a produs un dezgheț cultural. Și astfel a rulat pe ecranele cinematografelor noastre, printre altele, un film englez intitulat ”The Young Ones” unde protagonist era simpaticul Cliff Richard. Atât de simpatic încât în paginile ”Programului de radio” (vă vine să credeți că a existat așa ceva?) la rubrica ”Să învățăm limba engleză cântând” (duse erau deja vremurile cu ”să învățăm limba rusă cântând”) s-au publicat versurile acestui cântec. Din păcate lecția a fost destul de greoaie pentru că textul nu era scris într-o limbă literară.

The young ones

Darling, we're the young onesAnd young onesShouldn't be afraid
To live, loveWhile the flame is strong'Cause we may not be the young onesVery long
TomorrowWhy wait until tomorrow?'Cause tomorrowSometimes never comes
So love meThere's a song to be sungAnd the best time is to sing itWhile we're young
Once in every lifetimeComes a love like thisOh, I need you and you need meOh, my darling, can't you see?
Young dreamsShould be dreamed togetherAnd young heartsShouldn't be afraid
And some dayWhen the years have flownDarling, then we'll teach the young onesOf our own
Once in every lifetimeComes a love like thisOh, I need you and you need meOh, my darling, can't you see?
Young dreamsShould be dreamed togetherAnd young heartsShouldn't be afraid
And some dayWhile the years have flownDarling, then we'll teach the young onesOf our own

Limba engleză am învățat-o singură ceva mai târziu, folosind manualul de ”Limba Engleză fără profesor” de Leon Levițchi și Dan Duțescu. Am aprofundat-o apoi când Anca m-a dus de mână în februarie 1989 la Biblioteca Engleză (British Council) de unde am împrumutat nenumărate cărți și chiar DVD. Mi-a prins extrem de bine după 89, mai ales acum.





https://youtu.be/BxNohANhJiA?si=n012VF9_lFkSxw_m


Maximo Laura, Peru, Tapițerii.

 Pe vremea când Mamița își petrecea zilele de iarnă țesând cuverturi cu diverse modele interesante, mai mult sau mai puțin stilizate, modele împrumutate de pe la vecine, sau când mă uitam la modele geometrice multicolore ale scoarței de pe perete, țesută tot de ea în tinerețe sau când admiram covoarele Mamei Mari care aveau modele de tablouri mai mult sau mai puțin celebre nu îmi imaginam că se pot pune atâtea simboluri mistice și spirituale în covoare țesute de mână, așa cum am văzut în fotografiile operelor create de Maximo Laura. 

Este un maestru țesător cunoscut în America Latină are un muzeu în Lima, Peru și altul în Cuzco, Chile. A țesut în covoarele sale toată dragostea și admirația lui pentru spiritualitatea ancestrală andină, introducând numeroase simboluri. Recunosc că pentru mine, mult mai familiarizată cu simbolurile și miturile europene îmi este cam greu să descifrez toate sensurile acestor imagini.  

Pagina lui Maximo Laura, maestru tapițer peruan din generație în generație este un adevărat tezaur de articole și opere dedicate culturii și spiritualității andine. Dacă limbajul e simplu, nesofisticat și poate fi înțeles, cred eu, și de necunoscătorii de limba spaniolă țesăturile sale, adevărate tablouri țesute, sunt pline de simboluri, sunt sofisticate și mai greu de înțeles și asimilat de cultura noastră europeană.
https://www.facebook.com/maximolaura Dacă sunteți interesați de procesul de creație al tapițeriilor puteți găsi tot (în engleză) aici

Am adunat aici câteva fotografii găsite pe pagina sa de Facebook și vi le ofer și vouă spre admirație. Am păstrat numele tablourilor în original. 

Ternura
Solsticio
Sea World - Happy Sunset 
Regreso a Casa. 
Paisaje de primavera
Mirando El Equilibrio De La Vida,
Mirada del guerro
El abrazo de la amada 
Conciliación
Celebración en una noche de Luna 
Cabalgando en las Alas del Amor
Aufurio a la abundancia
ANDEAN CROSS (e un ciclu) Spiritual View of the Andes
Amor de Madre
Almas gemelas
Ritual de abundancia 
Ritual de las llamas a la flor de Cantuta
Ritual del canto eterno de los Apus (spirite) en el tiempo V 
Sea World 
Voice of the Water Goddess XII Detail 
Trueno sagrado (Los tres mundos de la cosmovision) 
Wiñay Taky III 

vineri, 8 martie 2024

Fusion: Paintings și Fotografii. Evgeny&Lydia Baranov

 Tablourile sunt de Evgeny și Lydia Baranov, doi pictori ruși (de origine ucraineană, ea) stabiliți în Statele Unite ale Americii,  care pictează simultan același tablou, lucru foarte rar întâlnit în istoria picturii. De obicei un pictor pictează o parte a tabloului apoi vine alt pictor și completează tabloul. Cel mai la îndemână exemplu este Jan Bruegel the Elder care a colaborat cu Pieter Paul Rubens și Hendrick van Balen, Otto van Veen și poate și alții. 

Fotografiile sunt făcute de mine, unele în București în anul acesta și altele în Paris în Aprilie 2010, în zilele când pe cerul Europei nu au mai zburat avioane din cauza exploziei unui vulcan din Islanda. De atunci au mai erupt și alți vulcani în Islanda dar panica nu a mai fost atât de mare, se pare că nici fenomenele atât de grave. 

După această introducere am să vă prezint câteva exemple de fusion, postate deja pe Facebook pe măsură ce descopeream tablourile lor. Am descoperit din întâmplare pictorii, pentru că urmăresc două grupuri dedicate unul lui Van Gogh și altul lui Claude Monet. Nu e meritul meu ci al Facebook care îmi introduce mereu în feed postări din acele grupuri. 

Postările sunt adesea foarte frustrante pentru că sunt fie producții AI care cel mai adesea sunt frumoase în măsura în care Kitchul e frumos fie atribuiri false, cum a fost și cazul unui tablou care apărea totuși cu mențiunea ”credit Evgeny Baranov”.
Mulți din cei care ajung să vadă acele postări sunt pafariști, ca să zic așa (unii s-au ofuscat când li s-a spus că sunt ignoranți) și se extaziază în fața acestor fake-uri, ceea ce aduce un mare deserviciu artiștilor adevărați.

Primul fusion postat pe Face book a fost un tablou intitulat Le Pommier Pascal, al doilea, care nu e pe Facebook, e Cerisier Pascal. E drept că Paștele e încă departe dar cum avem și noi pomi înfloriți în București am combinat tabloul cu poze de corcoduși nepascali.







 Un alt tablou pe care l-am folosit ca fusion este Begijnhof, Daffodils in Bloom. Dar înainte de a vă prezenta tabloul și fotografiile, ca să fie fuziunea deplină, o să copiez nișe poezii în engleză dedicate acestor flori galbene (cele albe văd că au devenit cu timpul un fel de paria în grădinile noastre), narcisele, care se mai numesc și zarnacadele (dar oare mai știe cineva asta?)

I Wandered Lonely As A Cloud (Daffodils) Poem by William Wordsworth

I wandered lonely as a cloud That floats on high o'er vales and hills, When all at once I saw a crowd, A host, of golden daffodils; Beside the lake, beneath the trees, Fluttering and dancing in the breeze. Continuous as the stars that shine And twinkle on the milky way, They stretched in never-ending line Along the margin of a bay: Ten thousand saw I at a glance, Tossing their heads in sprightly dance. The waves beside them danced; but they Out-did the sparkling waves in glee: A poet could not but be gay, In such a jocund company: I gazed- and gazed- but little thought What wealth the show to me had brought: For oft, when on my couch I lie In vacant or in pensive mood, They flash upon that inward eye Which is the bliss of solitude; And then my heart with pleasure fills, And dances with the daffodils.


Nu știu câți dintre voi sunteți familiarizați cu poeziile acestui titan al literaturii americane care a fost William Wordsworth dar cred că și mai puțini știți că celebrul pictor britanic Dante Gabriel Rossetti a avut o soră poetă și anume Christina Rossetti care a scris și ea un poem despre narcise:

The Daffodils’ Song

       by Christina Rossetti

We are the daffodils, so fair,
A burst of sunshine in the air;
We dance and sway in the breeze,
Our petals soft as summer’s ease.

Our golden heads nod to the sky,
A joyful chorus to the eye;
We raise our arms in song and praise,
A gift to all who share our ways.

Oh, daffodils, so pure and bright,
You lift our hearts with your delight;
And as we join you in your dance,
Our spirits soar with wild romance.

So let us sing your praises high,
A song of hope that never dies;
And let us dance with you in spring,
A joyous, carefree offering.

Acesta este portretul Christinei Rossetti pictat de fratele ei, Dante Gabriel Rossetti


Dar să revenim la pictorii noștri și la tabloul lor despre zarnacadele:

Begijnhof, Daffodils in Bloom
Și fotografiile mele cele mai recente cu narcise galbene:





Următoarele tablouri au fost pictate în timpul unei primăveri petrecute la Paris (Aprilie 2010) și privindu-le m-au cuprins nostalgiile gândindu-mă la bogăția de copaci falnici de cireși japonezi plini de floare. E una din florile care mi-au dat energie de câte ori le-am admirat dar în București sunt ceva mai rare decât în Paris.  Am să vă ofer întâi tablourile celor doi pictori în care sunt florile acestor copaci dragi și apoi un întreg album cu fotografiile mele făcute în jurul Catedralei Notre Dame unde erau atât cireși japonezi roz cu flori invoalte (bătute) cât și unii pe care i-am văzut doar acolo, cu flori albe invoalte.

Bouquinistes in Spring
I Love Paris in the Springtime
Le Printemps Nostalgique
Paris L'air de Printemps
Spring Rain - Librairie Shakespeare

În spatele Catedralei Notre Dame era o grădină cu mai mulți cireși japonezi roz iar pe o latură unii albi. Probabil că turiștii se uită mai mult la arhitectură și mai puțin la flori. M-am uitat și eu, fotografiind, la arhitectură, fotografii prețioase acum după nefericitul incendiu, dar am fotografiat și în interior. Acum vă voi arăta numai flori.


















Nu pot să închei înainte de a vă arăta unul din cei doi cireși japonezi impresionanți din Jardin de Plants (Grădina Botanică) fotografiat cu același prilej al călătoriei în Paris în Aprilie 2010.






Sper că v-am trezit dorința de vedea și mai multe tablouri ale acestor pictori:
https://www.baranovs.com/works