luni, 18 septembrie 2017

Artă comparată

Azi am descoperit un fotograf vietnamez care are niște poze care seamănă uluitor cu picturi contemporane. Artistul se numește Duong Quoc Dinh. M-a fermecat cu imaginația bogată folosită la obținerea unor adevărate opere de artă.
Unul din nudurile sale mi-a amintit de un altul, postat pe vremuri de Dr Hong Seong Wook fără să precizeze dacă e o fotografie, o sculptură sau altceva, bineînțeles că nici vorbă de autor.
Ceea ce îmi plăcea mie la acest fost prieten al meu era faptul că de foarte multe ori găseam în postările sale ”teme pentru acasă” și așa am aflat foarte multe despre cultura coreeană și chiar lucruri pe care nu le cunoșteam despre cultura occidentală.
Deci când am văzut postarea dr-ului Hong am pus mâna pe Google și am început să caut. Era vorba de un tablou al pictorului suprarealist Hans Peter Kleb. Poziția celor două nuduri nu e chiar identică, dar e foarte asemănătoare. Nu știu dacă e o coincidență sau asemănarea e voită.



Dacă tot mi-am amintit de blog, pe care l-am lăsat un timp în părăsire, hai să profit de ocazie și să vă arăt câteva din fotografiile făcute de vietnamez, apoi unele din tablourile pictorului suprarealist. Pentru început vă ofer o fotografie care îmi amintește de un personaj din piesa lui Shakespeare ”Furtuna”, care a fost pictat de John William Waterhouse, Personajul se numește Miranda.


Iată și tabloul lui J. W. Waterhouse numit Miranda, pictat în 1878:


Duong Quoc Denh a fotografiat niște body paintings superbe, dar eu prefer acum să vă arăt niște portrete cu totul deosebite. M-am întrebat câteva secunde cum le-a făcut dar tot eu mi-am răspuns că fiind profesionist are la îndemână tot felul de artificii care să aducă un plus estetic fotografiilor încât să capete acea calitate picturală, magică aproape, care m-a fermecat.








Urmăriți efectele de lumină din această fotografie, cum cade mai intens pe fața modelului și pe pisică, animalul devenind astfel o parte importantă a compoziției.




Fotografia asta e extraordinară cu razele care vin din cer spre modelul folosit în fotografie, model care pare că e izolat pe un ocean învolburat ca urmare a unui naufragiu care tocmai a avut loc. Senzația de epuizare după un efort enorm e extrem de bine redată.



Cerul și oceanul mi se pare că sunt dintr-un tablou de Aivazovschi.








  






Aici m-am întrebat cum a făcut să nu se vadă că e o oglindă.


Cum stau aripile fără să fie legate? Or fi fost lipite? Din ce material sunt făcute?



Parcă ar fi Ioana D'Arc





Am cam ezitat dacă să pun și poze cu tablourile lui Kleb. M-am temut că fiind el cam sonat, ca toți suprarealiștii, poate că trecerea de la senzația de diafan a fotografului vietnamez la cea mai ”pământească” a suprarealistului o să vă producă un șoc. Dar uite, îmi asum riscul.






Și pentru că am amintit de Shakespeare o să vă întreb dacă v-a plăcut bufonul (bufoana) și ce v-a oferit. La revedere!

vineri, 18 august 2017

”To Kill A Dragon” film sovietic 1989

Vă mai amintți când ne uitam la bulgari pentru că nu aveam ce vedea la noi în cele două ore de transmisie TV pe zi? Ce filme, ce seriale am văzut atunci!

După 90 deși televiziunea română a transmis și ea o parte din serialele văzute la bulgari am continuat să urmărim un timp bulgarii, profitând de faptul că aveam  încă antena specială.

Atunci am văzut un film fantastic, sovietic, plin de aluzii la istoria destul de recentă a Estului Europei. Era vremea Glaznostiului și începuseră să se producă filme mai ”adevărate” decât cele precedente.

Din păcate nu am văzut filmul de la început (mi se întâmpla și mi se mai întâmplă des la TV) și nu știam nimic despre film, nicimăcar titlul. L-am căutat de atunci prin reviste, apoi pe Google, dar nu reușeam să am nici un rezultat. 

În noaptea asta, după ce am  închis browserul m-am gândit că trebuie să găsesc cumva cheia spre acel film ascuns și am găsit-o, încă nu știu prea bine cum, pe Wikipedia, pe list cu filme sovietice. 

Știam că e vorba de un dragon în film, care apare atât la început cât și la sfârșit, ca un simbol al țarismului. Filmul se cheamă în engleză ”To Kill A Dragon” iar în rusă ”Убить дракона”

Am căutat și filmul online, l-am găsit cu subtitrare în engleză (oi fi făcut eu 10 ani de rusă și înțeleg cam 70% din ce citesc în această limbă dar tot engleza rămâne de bază) dar cu un clenci...dă numai o parte, cât să facă privitorii curioși apoi cere înregistrare. N-am verificat dacă cere și taxă, probabil că da. 

https://sovietmoviesonline.com/fantastic/293-ubit-drakona.html

Ulterior am găsit pe you Tube filmul cu caption, adică subtitrări în engleză.

https://www.youtube.com/watch?time_continue=10&v=qGbN7cUgJlo

O replică memorabilă chiar la începutul filmului este ”El menține ordinea” Dragonul, bineînțeles.

Mie mi s-a părut că deși e încadrat la fantezie și are scene care țin de comedie este de fapt o lecție despre autoritarism, ipocrizie (mai ales a istoricilor) deruta celor salvați din sclavie care nu știu ce să facă, cu libertatea care le-a fost dăruită, despre stupizenia oamenilor de rând care se bucură când vine un dictator, un tătuc (Stalin), care le spune ce au de făcut, despre faptul că istoria e ciclică iar copiii, care nu prea au avut ce învăța de la părinții lor în materie de democrație se lasă înșelați de aparența de ordine oferită de ideea dragonului, plecând departe de meleagurile natale sub faldurile unui steag care are un dragon pe el (un nou Țar, e ușor de ghicit azi despre cine e vorba, era mai greu în 1989.

Scenariul este o adaptare a piesei ”Drakon” scrisă de Evgeny L. Schwartz 


miercuri, 9 august 2017

Games of Thrones, Surse de inspirație, Sezoanele 1-7

Am trecut cam repede de primele 6 serii din Game of Thrones și e posibil ca, în hățișul de personaje și situații să fi pierdut pe drum unele subtilități, cum ar fi cea cu vedeniile lui Bran și acel copil mic al surorii lui Nedd Stark, care cică e Jon Snow, care tocmai a declarat în S7 Ep3 că nu e un Stark. 

De fapt aș vrea să trec în revistă evenimente și realizări istorice care au inspirat pe scenariști. Primul ar fi focul grecesc, folosit de Tyrion Lannister în bătălia navală. După câte știu formula acelei substanțe care pârjolea navele inamice nu a fost descoperită de urmașii lor nici până acum.

Efectele speciale, mai ales cele create de computer, au adus la viață, ca să zic așa, Colosul din Rhodos, printre picioarele căruia treceau corăbii destul de mari, dar care n-a avut viață lungă (sic) pentru că s-a prăbușit în urma unui cutremur.

Zidul de gheață dincolo de care se află dușmani nemiloși a fost clar inspirat de Marele Zid Chinezesc, dar, ca să câștige ce lipsea din grandoarea celui real l-au făcut extrem de înalt. 

Arderea pe rug a vrăjitoarelor în timpul Evului Mediu a fost inspirația pentru pedepsirea vrăjitoarei care l-a readus la viață pe Khal Drogo, dar numai ca un înveliș gol. 

Incursiunile hoardei tătare (de fapt mongole) cu marii cuceritori Gingis Han și Timur Lenk (Șchiopul) sunt aplicate la Dochrati. 

Despre dragoni ce să mai spun, Sfântul Gheorghe e admis de iconografia creștină că a învins un balaur, aka dragon. 

Cele trei învieri din serial sunt inspirate nu atât de Învierea Mântuitorului cât de legendele care au circulat și mai circulă despre vrăjitorii afro-americani care produc zombi, ca și despre cercetările blestemate ale alchimiștilor. 

Totuși eu cred că Jon Snow, care până acum e cel mai pozitiv personaj din serial, care ne înduioșează prin trista lui copilărie de bastard orfan și ne-a impresionat prin coloana vertebrală de o verticalitate greu de găsit printre muritori ca și prin loialitatea lui și capacitatea de își imagina viitorul, este privit ca un Redeemer, un Mesia, un Mântuitor pentru rasa umană, păcătoasă până în adâncul măduvei.

Prin profilul său moral și inteligență ar fi cel mai îndreptățit să devină Regele Regatelor Unite ale...teritoriilor din Westeros și de peste mări, menit să învingă marele dușman al rasei umane, Regele Nopții, Night King, a cărui postură mi-a amintit pregnant de Regele Orcilor din LOTR.

Și dacă în Tolkien primejdia cea mare venea din Est, din Mordor, aici vine din Nordul Îndepărtat. Dacă teoria că primii invadatori ai Americii au fost de rasă mongolică și au coborât pe continentul american dinspre Nord, după ce au trecut de ceea ce acum e strâmtoarea Behring,  se înțelege de ce autorii americani ai serialului (și a lui George R.R. Martin, autorul cărții ”Song of Ice and Fire”, baza serialului) au ales acest punct cardinal.

Fotografiile sunt luate de pe net.


Tyrion Lannister, Daenaryes Targaryen, Sandor Clegane (The Hound), Jon Snow 
 Cersei și Jamie Lannister

Game of Thrones Soundtrack - Relaxing Beautiful Calm Music Mix





Track list:

00:00:00 Goodbye Brother
00:03:04 I Am Hers, She Is Mine
00:05:18 Dark Wings, Dark Words
00:08:06 Two Swords
00:09:56 The Real North
00:11:39 When The Sun Rises In The West
00:14:16 Kill Them All
00:16:43 The Night Is Dark
00:19:36 Victory Does Not Make Us Conquerors
00:21:10 Winterfell
00:23:49 Mother Of Dragons
00:26:20 I'm Sorry For Today
00:28:28 The North Remembers
00:30:57 House Of The Undying
00:35:54 A Golden Crown
00:37:30 You Are No Son Of Mine
00:41:56 I Only See What Matters
00:43:17 A Raven From King's Landing
00:44:27 I Paid The Iron Price
00:47:42 Mhysa
00:51:31 You Know Nothing
00:54:49 The Old Gods And The New
00:57:24 King Of The North
00:58:48 You'll Be A Queen One Day
1:00:20 We Are The Watchers On The Wall
1:01:54 Kingslayer
1:05:02 Forgive Me
1:07:29 Heir To Winterfell
1:09:39 A Bird Without Feathers
1:11:36 I Have To Go North
1:12:56 The Children
1:15:35 For The Realm

joi, 3 august 2017

Castanopsis sieboldii (구실잣밤나무)

Când am făcut pozele acestea în Grădina Botanică nu aveam idee cum se numește pomul, dar cum mi s-a întâmplat nu odată, din nou unul dintre prietenii mei coreeni cu serioase cunoștințe botanice a postat ceva ce mi-a fost de ajutor.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=407596916308402&id=100011742902680

Prietenul meu face o descriere a pomului și apoi povestește o carte scrisă de laureatul Premiului Nobel, Oe Kenzaburo numită "Children of Two Century Years". Am să copiez ce scrie prietenul meu despre carte așa cum a tradus Google (foarte bine după părerea mea)în Engleză. Acum o să vă spun numai că în carte eroii, 3 copii, se ascund într-o scorbură a unui copac din acesta vechi de o mie de ani și constată că dorințele lor cele mai puternice de a se întâlni cu cineva le sunt îndeplinite.

În insula Jeju (care a fost declarată în urma unui vot popular una dintre cele 7 minuni ale naturii) au fost plantați acești castani (de fapt Wikipedia în franceză spune că ar fi mai degrabă neam cu fagul, fructele lor fiind comestibile) dar florile lor nu miros prea frumos și sunt iritante încât pomii vor fi scoși și înlocuiți cu palmieri (clima de acolo e bună pentru palmieri)

”Nobel Literary Award winner Oe Kenzaburo has a growing novel called "Children of Two Century Years" that combines the folklore story of the forest with fantasy.
The three brothers and sisters, who were sent to their father's hometown forest village for the summer vacation, visited the world 120 years ago and 80 years later and interacted with the people at that time and worried about past, present and future.
This work, which is a reflection of the 'new person', shows through the eyes of children what we are now thinking about and how we should go together.
In this novel, when you enter a hollow hole in the bottom of a thousand-year-old chestnut tree and wish for your heartfelt wishes, it appears as a legendary tree to meet someone you want to meet.”






Articolul în franceză:

https://fr.wikipedia.org/wiki/Castanopsis_sieboldii

Castanopsis sieboldii est une espèce d'arbres sempervirents du genre Castanopsis au sein de la famille des Fagaceae.

Ces arbres de 15 à 20 m de hauteur et avec un diamètre de tronc de 1 à 1,5 m présentent de nombreuses caractéristiques typiques des Fagaceae. Ses feuilles, généralement persistantes et coriaces, possèdent une cuticule bien développée.

La floraison a lieu au début de l'été. Les fleurs sont unisexuées. Les fleurs mâles jaunes sont des chatons érigés. Les ovaires des fleurs femelles petites jaunâtres, produisent une graine chacune mais réunies en grappes.

Le fruit est un calybion, une sorte de fruit en capsule typique des Fagaceae. Le calybion ressemble à un gland ovoïde ou trigonal; la cupule (la capsule) est dure comme celle de la faîne.


Fructe de pseudo castan.